Piața muncii în contextul pandemiei
Până în momentul Martie 2020, actorii pieței muncii – companiile, specialiștii în recrutare și selecție, candidații – erau într-o foarte mare efervescență; dacă vorbim de companii, acestea investeau sume enorme în strategii de atragere a noilor talente, specialiștii în resurse umane se plângeau de o ”hemoragie” a talentelor care plecau în străinătate, iar candidatii se plângeau de diferite aspecte legate de job-urile vacante. Astfel, cererea și oferta (cererea de forță de muncă și oferta incluzând competențele și abilitățile disponibile) nu se mai întâlneau.
Momentul Martie 2020 a fost pentru noi toți – participanți activi la piața muncii – un moment în care ne-am întrebat, pur și simplu: ”Ce va urma? Atât? Voi mai avea de muncă?”
Lipsa vizibilității asupra unui climat economic predictibil duce la dezechilibre puternice, în care se văd și se resimt, în special în zona de capital uman. Acolo, impactul este unul extrem de mare, iar companiile au încercat, pe cât posibil, să transmită mesaje de încurajare, de optimism, de continuare a activităților. S-au introdus norme noi, de distanțare și de igienă, acolo unde nu s-a putut lucra de acasă, iar acolo unde a fost posibilă telemunca – de trecere de la activitatea zilnică în spațiul de birou, alături de echipe și colegi, în spațiul digital … și toate procesele - de la întâlniri, implementări, brainstorming .. să fie derulate online, cu ajutorul unor aplicații. Toate aceste schimbări, sub presiunea unui impact psihologic și al unor titluri din orice media (radio, tv, online, Social Media) de o șchioapă și cât mai tragice.
Dar orice criză are și un revers și se pot crea oportunități! ”Work from home” – acolo unde a fost cazul, am dezvoltat noi competențe, am petrecut mai mult timp alături de familie și am descoperit că se poate lucra și de acasă și putem să ne bazăm pe colegii noștri și fără binecunoscutul stil de micromanagement, destul de uzitat în mediul de business. Au fost re-inventate procese și am putut parcurge traininguri livrate în zona virtuală; pentru cei care am fost la birou (unii dintre noi prin rotație, alții au asigurat permanență), am descoperit lucruri extrem de banale, pe care acum nu le mai aveam și cărora abia acum le simteam lipsa, iar cel mai acut am resimțit lipsa interacțiunii umane; și nu fac referire la meeting-urile online, ci la discuțiile informale de la birou, glumele din pauze, discuțiile de la cafeneaua companiei – acea interacțiune care a fost declarată în topul celor mai simple și banale acțiuni care au lipsit în această perioadă.
Acum, noul ”normal” este despre ”work from home”, este despre flexibilitate în programul de lucru, este despre coordonarea strategică a echipelor de la distanță, despre a lucra pe proiecte, cu atribuții diferite. Este despre creativitate și despre a găsi soluții mai repede, mai economice (atenția față de resursele utilizate este sporită), mai bun este despre ”critical thinking” și despre ”big data”, este despre a găsi conexiuni și despre a ajunge la un rezultat optim într-o altă dimensiune de spațiu-timp cu alte resurse, este despre roluri în interiorul organizațiilor – în unele proiecte ești Project Manager și folosești ca resurse abilități ale unor colegi care, în alte proiecte, îți sunt ei, la rândul lor, Project Manageri. Este despre accesibilitatea (fie ea și virtuală) a oricărui superior ierarhic, iar distanța se măsoară în click-uri.
Și sunt aspecte pe care încă nu le-am exploatat: despre pașaport și despre granițe – acum globalizarea își spune cuvântul, mai mult ca niciodată, și iată că trebuie să avem același nivel de competențe și abilități cu ale colegilor din UK, din US, din Franța, din Germania, din China sau din Dubai … pentru că nu mai avem nevoie de pașaport / viză / permis de muncă pentru a avea acces la job-uri de acolo. Pentru că și acolo job-urile sunt ”remote” și ei lucrează tot de acasă, iar astfel concurența este dată de nivelul de calitate al proiectelor pe care le livrezi.
Sunt aspecte importante ale pieței muncii în plin context al pandemiei, se scriu noi manuale de proceduri, se desenează procese de muncă, se schimbă mentalități, se trece la un alt nivel și, fie că suntem sau nu pregătiți, facem parte din acest mega-trend către digitalizare.
*** Articolul a fost realizat în cadrul proiectului CNFIS-FDI-2020-0568, proiect coordonat de Centrul de Consiliere și Orientare în Carieră al Universității Tehnice din Cluj-Napoca